© 2015 Archer Design by w3layouts

     

     

     

 

A doua venire a lui Isus (Iisus)

 

Gabriel Baicu

 

A spune că Bisericile instituționale sunt reprezentantele lui Dumnezeu pe pământ este o eroare. Există uriașe diferențe între Dumnezeu și Bisericile instituționale din punct de vedere al naturii lor, al misiunii lor pe pământ și al puterii lor de a îndeplini promisiunile Lui. Dumnezeu este veșnic dar Bisericile instituționale au un caracter istoric, trecător. Acest caracter trecător le conferă o anumită specificitate. Biserica ca și instituție pământească are un început și un sfârșit. Caracterul relativ al doctrinelor Bisericilor instituționale este în strânsă relație cu trăsătura acestor organizații religioase de a fi temporare. Aceste doctrine reprezintă o cunoaștere parțială a lui Dumnezeu, amestecată cu multă necunoaștere și multe greșeli de interpretare, și de aceea învățăturile Bisericilor instituționale se contrazic între ele.

În Împărăția lui Dumnezeu credincioșii și credincioasele nu se vor diviza după denominațiunea creștină de care au aparținut, atunci când au trăit pe Pământ. Acolo, toate divergențele bazate pe doctrinele și dogmele cultelor creștine vor dispare. De ce atunci sunt aceste divergențe necesare aici pe Pământ? Nu sunt necesare decât pentru supraviețuirea Bisericilor instituționale, căci fără doctrine și dogme proprii acestea nu ar putea să supraviețuiască. Când va răpi Isus (Iisus) Biserica Sa la Cer, se va orienta după apartenența credincioșilor și credincioaselor la o instituție bisericească sau alta? Mai mult decât sigur că nu. El va răpi un grup de credincioși și de credincioase care vor aparține multor denominațiuni creștine sau nici unei denominațiuni și acel grup reprezintă Biserica Sa. Acel grup de credincioși și credincioase nu se va forma pe baza apartenenței la o anumită doctrină religioasă  sau alta ci pe baza calității umane al celor care îl vor compune.

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este o realitate spirituală, o relație între credincioși prin intermediului Duhului Sfânt, și nicidecum nu este o instituție bisericească sau alta. Există o singură Biserică a lui Dumnezeu și de asemenea există și multe instituții și organizații cu caracter bisericesc care însă nu ating standardul spiritual al Bisericii Unice. Biserica Unică este o realitate de fapt, născută din istoria Creștinismului.

Isus (Iisus) urma să se întoarcă în slavă pe planeta noastră chiar în timpul vieții unora dintre cei care îl ascultau, după cum scrie în Biblie că El ar fi profetizat, dar nu s-a întors, după cum a spus. Deoarece timpul în care El a preconizat revenirea Sa pe Pământ era foarte scurt, avem un motiv de a ne îndoi că El a avut intenția să înființeze o instituție religioasă numită Biserică. Biserica a avut nevoie de sute de ani pentru a deveni o instituție, dar Isus (Iisus) a spus că va reveni pe Pământ în timpul vieții unora dintre cei care îl ascultau predicând.

Dogmele bisericești care tind să confirme rolul conducător al Bisericilor instituționale în viața Creștinilor sunt simple invenții deoarece Isus (Iisus) nu a intenționat niciodată să înființeze o instituție numită Biserică. Comunitatea unică a tuturor Creștinilor din toate timpurile și de pe toate meridianele geografice este o realitate spirituală autentică generată de modul cum s-a dezvoltat Creștinismul de a lungul mileniilor. Comunitatea unică care este o realitate spirituală de fapt, generată de prelungirea în timp a revenirii lui Isus (Iisus) pe Pământ, cuprinde pe toți credincioșii născuți din Dumnezeu. Dacă în această comunitate sunt incluși numai Creștini sau și membrii altor culte sau și persoane fără religie nu se poate spune cu certitudine deoarece este atributul lui Dumnezeu de a își administra Biserica Sa. Biserica reprezintă o noțiune mai restrânsă decât Împărăția lui Dumnezeu și este posibil ca cea din urmă să nu fie restricționată doar la Creștini. Isus (Iisus) a venit să aducă pe Pământ Împărăția lui Dumnezeu, nu Biserica.

În nici un caz nu intenționez să afirm că Dumnezeu nu are nici un amestec în comunitățile creștine sau că adunările creștine nu au origine divină. Ceea ce spun este că modul în care au evoluat comunitățile creștine și transformarea lor în instituții bisericești nu își are originea în învățăturile lui Isus (Iisus). Comunitățile creștine nu au avut niciodată rolul de a promova opinii transformate în doctrine și dogme religioase pe care să le impună cu autoritate asupra credincioșilor lor sau, în timpuri trecute, chiar asupra întregii societăți. Ele și-au luat acest rol cu de la sine putere și asta este cauza fundamentală pentru care Creștinismul se află astăzi în declin în lumea occidentală. Bisericile instituționale au ucis libertatea spirituală a membrilor lor atunci când au început să ceară ca o obligație de la cei credincioși  și de la cele credincioase să urmeze opiniile lor transformate în doctrine și dogme religioase. Existența unei multitudini de doctrine și dogme creștine este dovada imperfecțiunii tuturor acestora și a inabilității acestor opinii instituționalizate de a cuprinde Realitatea infinită a lui Dumnezeu. Doctrinele și dogmele creștine tind să înlocuiască experiența personală și relația fiecărui credincios și a fiecărei credincioase cu Dumnezeu cu o fațadă rece și oficială de care oamenii trec din ce în ce mai greu. Experiența spirituală nu este același lucru cu exercițiul autorității de către Bisericile instituționale.

Putem să fim siguri că Bisericile instituționale nu sunt creația lui Isus (Iisus). El nu avea cum să înființeze o instituție numită Biserică deoarece El a afirmat că sfârșitul tuturor lucrurilor va veni în timpul generației Sale.

”23 Când* vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până** va veni Fiul omului.” (Matei 10; 23)

”28 Adevărat vă spun că* unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” (Matei 16; 28)

”30 Atunci* se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate** seminţiile pământului se vor boci şi† vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

31 El* va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

32 De la smochin învăţaţi pilda* lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că** vara este aproape.

33 Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

34 Adevărat vă spun că nu* va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (Matei 24; 30-34)

Conform spuselor Sale, Isus (Iisus) urma să se întoarcă pe pământ foarte curând după înălțarea Sa la Cer. Chiar dacă Fiul Omului nu cunoștea ziua și ora când urma să se întoarcă pe pământ totuși aprecierea făcută de El presupune o aproximație de aproape 2000 de ani. Realitatea este foarte departe de ceea ce a profetizat Isus (Iisus), în legătură cu venirea Sa, dacă spusele Lui consemnate de Biblie sunt adevărate și nu simple adăugiri făcute de evanghelist. Aceasta este o contradicție fundamentală a N.T. care se cere rezolvată.

În Biblie scrie că Isus (Iisus)  ar fi spus că El nu cunoștea ziua și ora revenirii Sale pe pământ.

32 Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Marcu 13; 32)

Isus (Iisus) în calitate de Dumnezeu adevărat trebuia să știe cel puțin cu aproximație perioada de timp în care urma să se întoarcă pe pământ. Chiar dacă nu ar fi știut ziua sau ceasul, Isus (Iisus) ar fi trebuit să știe cel puțin anul sau deceniul sau în cel mai rău caz secolul în care urma să se întoarcă pe pământ.

Isus (Iisus) a afirmat că unii dintre cei care îl ascultau nu vor gusta moartea până când El se va întoarce pe Pământ. Desigur, apologeții Biblici au găsit ca întotdeauna o explicație,și anume aceea că Isus (Iisus) s-ar fi referit la revenirea Sa pe Pământ, în formă spirituală, cu ocazia coborârii Duhului Sfânt  și nu l-a revenirea  Sa la sfârșitul timpului. Este o interpretare care falsifică mesajul biblic. Isus (Iisus) s-a referit clar la revenirea Sa pe Pământ în slavă, în Împărăția Sa, în timpul vieții unora dintre cei care îl ascultau.

”27 Căci Fiul* omului are să vină în slava Tatălui Său, cu** îngerii Săi, şi† atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că* unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” (Matei 16; 27-28)

”1 El le-a mai zis: „Adevărat* vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia** lui Dumnezeu venind cu putere.” (Marcu 9; 1)

”26 Căci* de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevărat* vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9; 26-27)

Atât în Matei cât și în Luca se vorbește clar de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu care se va petrece în slavă și nu doar despre ziua Cincizecimii. La această a doua venire Isus (Iisus) va fi însoțit de sfinții îngeri și atunci se va petrece și judecata celor vii și celor morți. Textul din Marcu este mai puțin clar dar nu contrazice cu nimic textele din Matei și din Luca. Este indiscutabil că Isus (Iisus) a profetizat că El se va întoarce în slavă, împreună cu sfinții îngeri cât încă unii dintre cei la care El le vorbea vor fi încă în viață.

Această profeție este în mod evident greșită deoarece toți cei la care Isus (Iisus) le-a vorbit atunci când El a trăit pe Pământ sunt morți de mult și El încă nu s-a întors. Ori Biblia greșește în acest punct foarte important ori Isus (Iisus) a greșit profeția Sa, din cele două trebuie să alegem o variantă. Eu consider că Biblia poate să greșească și că în N.T. apar multe adăugiri la cuvintele spuse de Isus (Iisus). Nu cred că o astfel de greșeală făcută de Isus (Iisus), dacă el ar fi făcut-o, poate fi explicată într-un fel sau altul. În calitate Lui de Dumnezeu întrupat Isus (Iisus) nu putea să fie așa de departe de adevăr. Dacă Isus (Iisus) a greșit așa de grav în aprecierea revenirii Lui pe Pământ, ce altceva a mai greșit? Pe de altă parte, eu nu am nici o îndoială că evangheliile au fost scrise în așa fel încât să îndeplinească niște funcții teologice și nu să respecte într-u totul spusele lui Isus (Iisus).

Dacă este adevărat, și Isus (Iisus) a făcut o astfel de profeție atunci înseamnă că El nu avea nici cea mai mică idee despre modul cum va evolua omenirea. Dacă Hristos și-a lăsat atributele Sale de Dumnezeu în grija Tatălui, atunci când s-a întrupat în Omul Isus (Iisus), atunci de ce se mai spune că a fost Om adevărat și Dumnezeu adevărat? Cum putea Isus (Iisus) să fie Dumnezeu adevărat și cum putea El să afirme că este una cu Tatăl dacă El a greșit profeția revenirii Lui pe Pământ cu aproape 2000 de ani? Nu există o explicație rațională pentru aceasta. Mai mult, Isus (Iisus) a pretins că știa viitorul și că îi scăpa doar detaliul cu privire la ziua și ora precisă când urma să se reîntoarcă pe Pământ.

Dacă Isus (Iisus) cunoștea trecutul, pe care l-ar fi petrecut în veșnicie alături de Tatăl, și dacă El a afirmat că El a existat înainte de Avraam, cum se face că nu cunoștea viitorul nici măcar cu câteva zeci de ani înainte? Dacă Isus (Iisus) a propovăduit dărâmarea Ierusalimului, care s-a întâmplat în anul 70 d.Hr. cum nu a știut că istoria nu se va întrerupe prin revenirea Lui pe Pământ înainte de această dată? Dacă ar fi fost să revină în așa fel încât să mai prindă în viața pe unii dintre cei care îl ascultau, cât a trăit între Evrei, atunci ar fi trebuit să revină înainte de anul 70 d.Hr. În anul 70 d.Hr., copiii care aveau 8-10 ani, în timpul misiunii lui Isus (Iisus), ar fi avut în jur de 50 de ani. În vremea aceea oamenii nu trăiau la fel de mult ca în zilele noastre.

Dacă profețiile despre revenirea Lui ar fi fost cu adevărat făcute de El, atunci ar trebui să știm ce înțelegea Isus (Iisus) prin a edifica Biserica Sa. Isus (Iisus) nu avea de ce să edifice o Biserică pe Pământ dacă El preconiza că se va întoarce atât de repede pentru finalizarea lucrării Sale. Ce Biserică se putea edifica în 20-40 de ani de la Înălțarea Sa la Cer?  Nici una. Ar fi existat desigur comunități creștine dar nu ar fi apărut o instituție numită Biserică într-un interval de timp atât de scurt. Considerând că oamenii ar fi trebuit mai degrabă să se pregătească pentru revenirea Fiului lui Dumnezeu, decât să se ocupe de constituirea unei organizații religioase, în 20-40 de ani nu se putea realiza nici o Biserică. De fapt, Biserica ca și instituție a apărut cu mult mai târziu decât își imagina Isus (Iisus) că va fi timpul întoarcerii Sale pe Pământ.  Întreaga construcție bisericească, mă refer la cadrul instituțional, nu are nici o bază în învățăturile lui Isus (Iisus), este o invenție omenească.

Cineva îmi va spune însă că în N.T. scrie că Isus (Iisus) își va construi Biserica Sa bazat pe apostolul Petru.

”15 „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” 16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu* eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă* nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl** Meu, care este în ceruri. 18 Şi Eu îţi spun: tu* eşti Petru1, şi pe** această piatră2 voi zidi Biserica Mea, şi† porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19 Îţi* voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20 Atunci* a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.” (Matei 16; 15-20)

”21 De atunci încolo, Isus a început să spună* ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. 22 Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” 23 Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano*, tu** eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16; 21-23)

Nu se mai înțelege nimic. Într-un loc Petru este investit ca și conducător al unei Biserici și în alt loc, la mică diferență între cele două texte biblice, este numit Satană. Când oamenii vorbesc sau gândesc în locul lui Dumnezeu, lucru foarte răspândit în instituțiile bisericești, devin ei adepți ai lui Satana? Doar oare nu a dat Dumnezeu dreptul de a lega și dezlega păcatele instituțiilor bisericești conduse de oameni care au gândurile lor omenești? Datorită neîmplinirii profeției lui Isus (Iisus), cu privire la revenirea Sa pe Pământ, s-au constituit multe Biserici instituționale, de a lungul mileniilor, și de multe ori ele au fost conduse de gânduri omenești, care după spusele lui Isus (Iisus), ar fi putut foarte bine să fie gânduri de ale Satanei.

Isus (Iisus) i-a învățat pe credincioși să intre într-o relație personală cu Tatăl ceresc și să se roage în ascuns, în camera lor nu în public.

”5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. 6 Ci tu, când te rogi, intră* în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6; 5-6)

Această porunca a lui Isus (Iisus) nu se respectă  de către Creștini deoarece ea subminează existența instituțiilor bisericești. Creștinii se adună în fiecare duminică sau se organizează în mari pelerinaje care se întâmplă pe străzi, cum ar putea să nu se roage în clădirile Bisericilor sau la colțul străzilor? Această cerință a lui Isus (Iisus) este nesocotită cu totul de Creștini dar ea este importantă deoarece ne arată că El nu a avut intenția să edifice o instituție numită Biserică.

Convingerea mea este că fie Matei 16, versetele 18-19, fie profeția cu privire la revenirea Sa pe Pământ nu au fost spuse de Isus (Iisus). Aceste două aspecte nu se armonizează unul cu celălalt. Pentru ca evanghelia să ajungă până la marginile Pământului, și pentru ca să se realizeze instituții bisericești peste tot pe fața globului pământesc, era nevoie de mult mai mult decât ar fi permis lungimea vieții unora dintre cei care îl auzeau propovăduind pe Isus (Iisus), chiar a celor mai tineri, adică mult mai mult decât  20, 30 sau chiar 40 de ani.

Este probabil ca versetele 18-19 din evanghelia după Matei, capitolul 16, să fie o adăugire umană la spusele lui Isus (Iisus), adăugire care contrazice profeția cu privire la a doua Sa venire, făcută de El. Tot atât de probabil este ca și profeția făcută de El cu privire la revenirea Sa pe Pământ să fie tot o adăugire la evanghelii, în acest caz, această adăugire afectează mai mult decât o singură evanghelie.

Dacă Isus (Iisus) aștepta să se întoarcă pe Pământ, în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri, după cum ne spune evanghelistul Luca, în timpul vieții celor care îl ascultau pe El propovăduind, atunci El nu ar fi avut timp să zidească o Biserică pământească așa cum s-ar părea că ar fi fost intenția Sa în Matei 16; versetele 18 și 19. Aceste două versete pot constitui o intervenție din partea reprezentanților instituției bisericești în formare care au încercat în acest fel să sporească puterea Bisericii romane. Mai mult,oricare alt verset care se referă la Biserică în timpul vieții lui Isus (Iisus) nu se putea referi la o realitate prezentă ci la una viitoare. Până în momentul Cincizecimii nu a existat nici o Biserică pe Pământ ci doar un grup de discipoli ai lui Isus (Iisus).

În evanghelii cuvântul biserică este folosit doar de două ori. Pe lângă autoritatea discutabilă care ar fost atribuită lui Petru, Isus (Iisus) ar mai fi folosit o dată cuvântul biserică la prezent, cu toate că încă Biserica nu exista.

”15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai* câştigat pe fratele tău. 16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă* să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân* şi ca un vameş.” (Matei 18; 15-17)

Dacă Isus (Iisus) ar fi folosit cuvântul Biserică, în sens de organizare religioasă, ucenicii nu ar fi înțeles despre ce vorbește. De fapt, despre ce Biserică era vorba cât încă Isus (Iisus) se afla în mijlocul lor? Oare când s-au certat pentru a afla cine este mai mare s-au spus unii pe alții la Biserică, aceasta, desigur, nici nu exista, sau Isus (Iisus) a fost Acela care i-a judecat?  Textul cu pricina nu își are locul în N.T. înainte de ziua Cincizecimii, deci este o clară adăugire făcută de evanghelist sau de redactorul evangheliei. Biblia nu este venită din Cer, este scrisă aici pe Pământ de oameni care au și greșit în scrierea și în redactarea textelor ei sau care au urmărit să promoveze un anumit punct de vedere sau altul.

Isus (Iisus) nu a dorit să edifice o Biserică instituțională, cu o organizare ierarhică, în timpul scurt până la reîntoarcerea Sa pe Pământ. Nu ar fi avut nici un sens. O instituție religioasă numită Biserică a fost o invenție omenească a cărei realizare practică a fost posibilă deoarece profeția lui Isus (Iisus) nu s-a împlinit. Dacă profeția lui Isus (Iisus) s-ar fi împlinit atunci Biserica nu ar fi avut timp să se formeze ca și instituție.

Un lucru rămâne indiscutabil, potrivit spuselor Lui, Isus (Iisus) s-a înălțat la Cer ca să se întoarcă foarte repede și să îi ia cu El pe aleșii Săi Evrei și nicidecum să aștepte 2000 mii de ani sau mai mulți până în zilele noastre. Este limpede că Isus (Iisus) nu a intenționat să genereze o nouă religie cu învățăturile Sale care să se adreseze tuturor națiunilor deoarece El se aștepta să se întoarcă pe Pământ înainte ca vestea bună a evangheliei să ajungă până la marginile Pământului. Cu alte cuvinte, dacă se întorcea atunci când a profetizat, atunci Isus (Iisus) ar fi avut, în primul rând, adepți Evrei și adepții Săi dintre neamuri ar fi fost foarte puțini. Misiunea apostolului Pavel ar fi fost scurtată sau nu s-ar fi întâmplat deloc.

În concluzie, Biblia greșește în multe locuri și teza că ea reprezintă cuvântul de netăgăduit al lui Dumnezeu este falsă și este folosită de Bisericile instituționale ca să genereze confuzie în gândurile ascultătorilor lor și să îi aducă pe ei și pe ele într-o stare de ascultare față de doctrinele și dogmele respectivelor organizații religioase. Oamenii au obligația să analizeze critic ceea ce citesc, inclusiv textele biblice, și să își formeze propriile lor opinii, nu să se lase conduși ca niște oi de către Bisericile instituționale, care, la fel ca orice alte organizații, își urmăresc propriile lor interese.